Valurile ce vin pe uscat
Aduc cu ele vântul
Eu m-am gândit și am uitat
Să văd din nou pământul.

Firele de nisip se topesc
Și aschiile de măr ard
Nuielele se contopesc
Iar soarele nu are fard.

Nu plânge fără să uiți,
Nu muri fără să asculți,
Nu pleca fără să lași,
Nu sta fără pași.

O bancă și frunzele calde
Se pierd matinal, zi de zi
Un zâmbet văzut de la spate
Și gândul că nu vei veni.....

Două hoteluri am căutat
Să-mi amintesc de tine
Și camerele nu au pat
Și ușile sunt prea puține.

Ce mult aș vrea să rătăcesc
Pe câmpul fără timp
În flori de spin să te găsesc
Sau poate să mă schimb.

Trei elixire am pierdut
Cu gândul doar la noapte
Am vrut pereții să-i aud
Cu glasul tău în șoapte.

Nu, vina e doar mea
Că viscolul te întreabă
Poate vei fi ninsoarea mea
Sau poate vei fi albă.

Te las acum să rătăcești,
Să fugi chiar și de tine
Pe pietre ude de oprești,
Căci pașii sunt la mine...