Ninge de Valentine’s Day



Mă ninge peste palme
În noaptea îngerească
Când florile din rame
Încep să se albească.

Tu-mi strângi în gheață inimi
Și-mi sufli-n viscol zarea
Pe ancora de patimi
Îmi este grea mișcarea.

Mi te zăresc aievea
Printre albastre blocuri
Uscate de vreo sobă
Ce te topește-n locuri.

Din aburi mi te-nchipui
În mândru chip de domn
Ce mă invită-n casă
Pe brațe să-i adorm.

Deși mi-e frig și teamă
Să mă arunc în flăcări
Iubirea ta mă cheamă
Și-un gând, de nicăieri...

Nimic nu mă oprește să fug
Spre casa ta de rouă
Ce-ngheață în amurg...
Fiori mă sparg în două!

În infinitul alb și rece,
Ce-mi pune flori în bucle
Adâncul mă petrece
Și-ncepe să mă sufle...

Ce-aș face-n lumea ta
Dacă ne arde dublu ?
Și-ngheață-n noi speranța
Și ultimul răsuflu...

Mă ninge-n răni și-n stele
Când inerția-mi zace
Și gândurile mele
Sunt mii și mii de ace.