Mai nou bătrâna doamnă Zen face fitness.
Merge la sală, trage de fiare, ridică gantere și aleargă pe bandă.Ziua circulă prin oraș pe bicicletă.
Într-una din zile am întâlnit-o pe stradă și în timp ce pedala am întrebat-o unde merge.
În viteza bicicletei răspunsul a venit scurt, la cimitir.
Atunci am întrebat-o la mișto, cui îi lasă bicicleta.
Eram sigur că nu m-a auzit în viteza cu care mergea pe bicicletă.
Seara bătrâna doamnă Zen m-a sunat la telefon supărată că am luat-o la mișto.
Apoi am început să râdem în hohote.
Bătrâna doamnă Zen m-a invitat atunci să înnoptez cu ea, argumentându-mi că s-a plictisit să doarmă singură.
Din curiozitate am acceptat invitația bătrânei doamne Zen.
La miezul nopții bătrâna doamnă Zen și-a lăsat pe noptieră peruca, dinții și un ochi de sticlă și s-a culcat lângă mine în pat.
Dacă în acel moment m-aș fi uitat într- oglindă cu siguranță aveam o privire alertă.
Nu vă puteți imagina cum am dormit în acea noapte.
Și azi când îmi aduc aminte de noaptea în care am dormit lângă bătrâna doamnă Zen îmi simt corpul întreg cuprins de frisoane.