Nu se mai poate; m-am hotărât!
Azi mă duc să-i mut gardul lui Gligor cu trei pași; până la straturile de ceapă.
Vecin, vecin, dar ăsta m-a furat în fiecare primăvară cu câte-o lamă de hârleț.
Cum dă colțul, intră peste hotarul meu fără pic de rușine.
Eh...de-ar fi trăit tata, l-ar fi tăiat din primul an, nu l-ar fi iertat de-atâtea ori, ca mine.
Ce-i drept, e de vină și Martha; ea mă duce cu vorba din martie pân’ la Crăciun și uită apoi toată iarna de mine.
„Lasă-l Vasile, că e om bun și oricum, ți-e vecin.”
Nici ea nu vine cu mâna goală; mai aduce câte-o damigeană cu vin.
Nu m-aș lua după ea dar știi, eu sunt un om moale, și dacă Gligor mai închide ochii din când în când, amân și eu.
Ei....dacă ar fi trăit tata, nu mă mai puteam eu lua după Martha!
De băutură m-am lăsat din toamna trecută; m-a oprit doctorul; mi-a zis:
Doar apă Vasile, doar apă!
Și las-o și cu fustele mai încet.
Azi mă duc să-i mut gardul lui Gligor cu trei pași; până la straturile de ceapă.
Vecin, vecin, dar ăsta mă fură în fiecare primăvară cu câte-o lamă de hârleț.