și când te gândești că totul se putea sfârși într-o noapte
căzută peste lume de nu se știe unde
întocmai unei doamne ce poartă stele moarte
în loc de perle albe

al șaselea al nouălea al cine mai știe câtelea ceas
speranța ia chip de amăgire sub rugina amară a cuielor
în pieptul ucenicului se face frig
înaltul tot înaltul

s-a sfârșit
să așteptăm pe altul

știi
se întâmplă atunci când nu ceri nimic
poate doar colțul de pită și cana cu apă
atunci când din cer coboară Liniștea îți bate în poartă
se așează cu tine la masă e seară
și ea Liniștea începe să îți povestească despre mâine
ca și când tu ai fi copilul împăratului
ca și când ograda ți-a devenit palat
iar tu începi să crezi și crezi
apoi
cântă blestematul ăla de cocoș
și gata

s-a sfârșit
dar cu ce inimă să mai aștepți pe altul

*

un înger mic cu aripi și mâneci suflecate
din lemn de cruce umple livezile cu pomi
le pune ochi și mâini le dă picioare
îi înflorește și-i învață pe de rost