a venit pe o motocicletă cu ataș
să mergem după firul vertical de umbră
ce se plimbă pe străzi ca o tornadă
stătea lângă o floare ca un stâlp de iluminat
femeia cu trup de motor ambala inima

mă plimbam cu un lift în dreapta și-n stânga
liftul era cât un oraș
avea undeva în spatele unui hidrofor o manivelă
dacă nu mă așteaptă spuneam mă adăpostesc într-un cuțit asta e

va ploua cu osânză de nor cântau cei din cor
în curtea interioară frica sărea pe ciment ca o minge de cauciuc
pământul rămăsese cu ochii mari
ar fi ridicat și brațul cu o mie de degete să arate spre picături
dar purta un bebeluș în pântece trebuia să nu-l zgâlțâie

o vedeam printr-un geamlâc cum mă așteaptă
îi zâmbeam îi spuneam povești când adormea îi aruncam bilețele
ca și acum închideam ochii și o aduceam în cameră
bucățică cu bucățică umăr cu umăr
sân cu sân