luni 6:43
monica doarme liniștită
ca într-un coșciug bacovian
și eu dorm dar cu ochii deschiși
ca soldații în tranșee când moartea le cântă silent night
drumul până la baie și înapoi e o adevărată aventură
pe gresia umedă ca limba unui animal înfometat

tu-mi crești din palme până în mijlocul camerei
toate cuvintele, gesturile iau forma părului tău
beau din votca domnului John, mi-aprind o țigară
fumul ți se întinde pe buze
cum se-ntind iubirile în telenovele
acum că tot orașul s-a trezit ar fi de prisos
să vorbim lucruri intime
te-mbraci mai repede decât mi se divid mie celulele

afară plouă
în autobuz se va asculta gotye
țigăncușele vor mirosi și mai puternic a mâncare
toți burtoșii se vor înghesui să stea lângă tine
să-ți care bagajele, să-ți țină umbrela
tu vei privi lalelele ce se învârt în același cerc
din fiecare colț al autobuzului se va auzi
țipătul metalic al ușilor
orașul se va rostogoli până pe strada mea

interfonul e rece ca palmele unui mort
formezi 12, ți se deschide cu același țipăt metalic
urci 28 de trepte cu gesturi exacte
înăuntru te așteaptă un bărbat ce udă lalele