învață-mă să mă-mpiedic
de primul scaun care îmi iese în cale
să rămân ud leoarcă în memoria ultimei ploi
în fiecare dimineață
când primesc shift-delete de la ultima femeie,
de la ultimul gând
c-am să mor împăcat în picioarele goale
poate-așa,
zi de zi am să tac pentru tine
când te uiți în oglindă din centrul pământului.