cu ardoare le iubim sexul puber și rece
strîmt și înmiresmat de triumful materiei asupra vieții
iubim copile moarte să fim iarăși în viață să le simțim în pîntec
copilăria pierdută

iubim copile care s-au lepădat
de viață parfumul lor fin și pătrunzător de larve vuiește ca un zgomot
din inima pămîntului sclipirile din ochii lor sunt lame de mică
tăioase înghețate un sînge de argint izvorît din sîngele trandafirilor albi
ele sunt pure și nevinovate sunt doar carne fără păcat fără
viață pentru că nimic nu e mai pur și mai curat
decît un mort

le învelim cu pielea noastră le dăruim căldura pulsul
umorile trupului și minții le privim în ochi și le stropim cu rouă
ca și cum ar plînge în urma noastră iubite infidele
fumăm la căpătîiul lor
le umplem cu fumul nostru ca și cum ardem înăuntrul lor
ca și cum ne-ar absobi pe rînd viciile temerile
visele

așa iubim cu o intolerabilă tristețe
copile moarte în sufletul nostru lugubru ca un mormînt nedeschis
de mii de ani