Picură din streșini, picură din cer
Plouă în Ianuarie, plouă, e-un mister,
De ce oameni de zăpadă nu-s
De ce din cer păcatele s-au scurs.

Sunt oamenii ce din lut se nasc
Și-n lut se-ntorc, sunt ei ...
Oamenii pierduți, sunt truda
Acestei vieți, dinaintea celei de Apoi.

Plouă în Ianuarie, nu vezi !?!
Nu vezi cum aripi frânte cad,
Nu vezi mizeria, noroiul
Al unui grăbit Glob nomad !?!

Picură leneș, picură-n Ianuarie,
Cu defuncte gânduri de speranță ... oare ...
Și totuși, încearcă, o rază de nea,
Rătăcită, să cadă pe palma mea.

Așează-te la geam, e spectacol ...
Azi se-ntrec speranța cu nenorocul,
Vifornița începe, nu-i nimic de făcut,
Pământul e alb, iar eu am tăcut.