inima aceasta e un fel de metal e iarba unui ceas adus de departe poate din america ori rupt desenul din ultima carte la care scrie de mâine femeia
ce încuie pământul distanței cu cheia
furată în dimineața de curând măritată


Aleluia strigam ieri în mine când la masă ajunsese obosit câinele mâinilor mele din care am sosit lanțul rupt de cămașă primăvara unui curcubeu parcă ar fi fost Aleluia gândul înalt mirele unui chibrit știți dumneavoastră acela în care-am murit offff ce zar prost am dat șase- șase inima cineva încă e la cusut maica mea din care-am durut
vine un frig

soarele răsare de după acest țipirig al apei în care se scaldă toată iarba din cer iarba asta când doare razelor toate din soare le în care dacă aș locui sunt sigur că m-ai iubi despărțind în silabe
prima formă a gloanțelor oarbe