sculptat în fildeș,
poemul are forma unui elefant
memoria-
convergența amintirilor,
înțepenește într-un prelung țiuit.

aici sunt eu,
acolo ești tu,
noi,
unde suntem?



priviri confuze...
cocoșii din tablă, de pe acoperiș,
scârțâie din ce în ce mai tare, în bătăile vântului.
numai bostanii adăpostesc lumina,
iar jack glumețul se plimbă și astăzi
pe aleea dintre rai și iad.


femeia tăie dovleacul,
bărbatul dorește să facă sex,
singurul eveniment sigur:
poemul a fost ciopârțit de secure.
versuri-schije
străpung inima haosului;
tăcerea sângerează;
între noi un drum fragmentat de reproșuri.

ar trebui să remodelăm poemul-mi-ai spus,
să-l facem în formă de ploaie.
cuvintele-cuibărite în pământul însetoșat,
vor încolți;
semnele zodiacale-înscrise pe alba pagină,
vor modifica universul,
și așa,
vârful peniței -
deschizând frontierele,
drumuri, bulevarde, poduri,
va trasa.


privind harta,
ne vom întâlni...