nu vreau să fiu tristă azi
când toți copacii se întorc cu spatele
nu vreau să fiu în pădure
aș vrea să am un lac totuși
să-l țin în palmă iar el să stea nemișcat
să mă uit la el și el la mine
cu ochii lui de apă să tacă și să asculte
fără să se lovească de mine cu valuri
fără să-mi urle că se sparge de nisip
atunci când e liniște

nu vreau să fiu tristă azi
pentru că nimeni nu tace cu mine
aici e liniște pentru prima dată
și tăcerea mea e mult prea tristă pentru tine

azi vreau să fiu doar nisipul de sub apă
să nu mă ridice nimeni să mă facă ghem și să mă arunce
nu vreau să fiu sub unghiile picioarele și mâinile nimanui
și marea m-ar lua puțin câte puțin și m-ar face să dispar

dacă ne-am transforma în nisip mâine am avea
un cosciug de apă și în loc de flori alge

dar astăzi nu vreau să mă transform
ci doar să nu fiu
și mi-ar plăcea să știi asta