Mi-am făcut un obicei să le dau de mâncare zilnic la oră fixă celor două pisici pe care le am în proprietate.
De ieri pe una nu am mai văzut-o.
Acum îmi aminteasc că am văzut ceva păros în cuptorul de la aragaz a cărui ușă am uitat-o deschisă.
Am controlat cu precauție cuptorul aragazului și am dat peste o friptură păroasă cu coadă.
Aș vrea să dezvolt această întâmplare, dar comutatorul ideilor mi s-a stricat.
Acum mă screm pentru o idee.
Îmi aduc aminte că într-o zi am văzut la super-market o gloată de băbuțe stând la coadă să cumpere nemurirea la promoție.
Am trecut prin fața lor trăgând după mine un cărucior pentru lene, plin cu scrisori de condoleanțe pentru băbuțele care nu vor ajunge să cumpere nemurirea.
Ceva mai jos de super-market un întreprinzător și-a deschis un magazin cu cadavre de hârtie spre vânzare pentru cei ce vor să omagieze ziua morților.
Ceva însă tulbură liniștea și pacea magazinului cu cadavre de hârtie, de obicei calm și retras.
Sunt trecătorii care au opinii contradictorii rostite cu voce tare, care încing atmosfera cu declarații războinice la adresa magazinului cu cadavre de hârtie.