De astăzi îți pui aripi, te văd cum te visam,
băiatul meu, cu fruntea mereu strălucitoare,
începi să calci înaltul, să-nlocuiești, cum ți-am
promis cândva - pe-Apollo, din cap până-n picioare.

Și mândrele zeițe ce te sărută-n zbor,
mă rog să-ți crească iute viteza de-nvârtire
spre vârful plin al lumii, atotcuprinzător
sau în adânc de raze și culmi de fericire.

Iar gândul să îți cânte în ritmul triumfal
al saltului prin miezuri de simț și-nțelepciune,
să fii deasupra luptei din orișicare val
pe care drumul vieții în calea ta l-ar pune…

Cât de greșeli...poți face, c-așa înveți, din rele,
dar nu la fel de multe și mari ca ale mele…