Fagure ți-aș fi, dacă'ai fi miere
Pe care s-o culeagă din tine
Gândurile, ca niște albine
Născute din dor și durere

De-ai fi nectar, curgându'ți din vorbă
Printre cuvintele crescând prea mici
AÈ™ trimite, ca pe un roi de furnici
Mii de priviri să te soarbă.

De-am fi păpădii, aduse de vant
Sau mărăcini, zburând în furtună
Mereu te-aș prinde, c-o ultima mană
Dându'ți un gând, un vis și-un cuvant

Și pâlnie sunt vinului tare
Ce naște în tine, curge în noi
Miracol etern, beție în doi
Născută în zambet și sărutare