Profesoara de română și-a îndreptat ochelarii
și a zis:

Aceasta trebuia să fie o lecție deschisă,
dar cineva a deschis un geam înainte de vreme.

Au intrat niște păsări gigante și au ciugulit
toate cuvintele pe care voiam să le spun.
Să nu le urâți, ele au săvârșit acest furt
pentru cei care au mai mare nevoie.

Știm cu toții, de la Dumnezeu încoace, cum
a apărut omul, ce nu știm e cum reușește
acesta să crească trist. Priviți cu atenție la
colega voastră veselă și distrată, s-o întrebăm
în cor cum reușește.

*

Au trecut 20 de ani, profesoara de română
și-a îndreptat ochelarii și a zis:

Sunteți prea veseli, prea mulți, prea distrați.
Nu știți de ce au nevoie oamenii care ascultă
păsările și iubesc cuvintele. Una dintre colegele
voastre are un destin trist. S-o întrebăm
în cor cum reușește.

Aceasta trebuia să fie o lecție închisă,
dar cineva a închis un geam înainte de vreme.

Păsări nu vor mai intra aici, vreodată. Atât
trebuia să vă spun, amintirile rezistă la frig.




DULCELE MEU ASASIN, 2016