Prin valurile mării
ne plimbam adesea și
ne opream să privim
în depărtări
cum se sărută marea cu soarele
pământul cu frunzele
stelele tale cu
stelele mele
și cum încet se stinge
totul precum într-o
adiere de
vânt.
Mâinile noastre sunt în egală masură
la fel de lungi și ochii noștrii
la fel de negrii cât să
cuprindă o mare
un soare și alte câteva asemenea lor
și corpurile noastre sunt lipite
precum marea stă
lipită de pământ
așa încât nu-mi doresc mai mult
decât să știu că
pasul tău va merge
pe urma pasului meu
și că
eu te voi urma.