ploaia șiroia pe fețe când s-a oprit un autocar
luminile lui chemau spre departe
spre o lume bogată de diamant
doi bătrâni își făceau semnul crucii și urcau,

(ea s-a uitat lung la tine prin geamul cu staniu
/ține minte asta pentru când vei implora o privire/
nu vor mai fi oglinzi și toate femeile din lume
vor simți atunci o liniște adâncă, lăptoasă)

ploaia șiroia pe fețe, ploaia țipa dinspre Petricani
norii se-nvârteau deasupra călătorilor ca puii la rotisor
bărbații miroseau a crimă
eram amândoi în stație sau poate nu,

dar și-acum ceva ne leagă, ceva ne leagă de asta.



CELULE STEM, 2022