De faptul consumat nu se mai leagă nimeni
Greșelile-n surdină se-ntâmplă de la sine
Partide se revoltă în cadre de istorie,
Spre unică deșartă și aprigă memorie

Te stingi încetul cu încetul; în lipsă de mândrie
Se sparge inima de piatră și cade din tărie
Și sângele de fiară îți îngheață-n vine:
Nu știi că ai pierdut și nu te plânge nimeni.

Pieri în brațele iubitei, între nisip și cer,
Fugit din fața sorții și-a șarpelui de fier,
Vrei o disperată clipă de iertare
Să se topească-ntr-o ultimă fierbinte sărutare:

Prăbușirea ta deplină din moarte se răsfrânge,
Unde nimeni nu te mai ajunge, nimeni nu te mai poate-nfrânge.