acum că iubesc
mi-am spulberat orice dubiu
de ce ne-a dat Dumnezeu mușchiul inimii
de zece ori mai puternic

am etaje întregi pe dinăuntru
de uși închise, zidite, camere în care
m-am închis cu tine, în care erai plecată
iar întunericul îți lua forma, pentru că și lui
îi era frică de singurătate

timpul a trecut peste mine
ca un chirurg cu mâini de amfibie
doar umerii îmi rămăseseră întregi
și așa te-am găsit într-o dimineață
erați de nedespărțit, parcă aveai mâinile înfipte
într-un pământ roditor și emanai viață
așa că ți i-am donat

acum rochiile tale
au umerii goi, partea din mine
o ții la vedere să pari mai tânără
mai vie cu toți anii
ce ți-au fost furați

în toate pozele de pe facebook
am tag cu tine în dreptul inimii
și tot sunt întrebat de ce nu ești
je ne peux pas dire

uneori simt
că sunt un ac rătăcit
în patul tău de fân