toamna vine de undeva dinăuntru

totul este ca un fel de oglindă
în care tu nu te vezi defel
dacă nu ești îndestul
de atent
cu acest relativ de prezent
dintre gură și bot
căruia-i aparții
în măsura în care încape în tine

ruginiul poate să fie la fel de bine
un sentiment o stare
cât poți tu cuprinde de devastatoare

și tot astfel
te joci de-a toamna vrând să fie altfel