de mâine am zis că mă mut
atâți oameni neînsuflețiți încât
plec din mine, îmi las învelișul pe pilot automat
voi merge în acea parte a lumii unde oamenii au inimile
în partea dreaptă, iar în golul din stânga
un burete în care chiar de se picură venin
e nedureros

va rămâne
o carcasă ca o alee în care felinarele sunt stinse
și toate corăbiile plecate ori velele mistuite de credințe false
inevitabil, drumurile se vor întâlni
acolo de unde au plecat

oamenii rămași sunt săritori dar au sireturile legate
iar ideile parcă le stau picior peste picior
și poartă fustă scurtă

sex-appeal
totul parcă ar fi o prezentare
un show-room, cu lenjerie intimă la vedere
din dantelă când de fapt se vinde perdea
ieftină la kilogram

dacă ar fi o cale de întoarecere
ar fi una noduroasă, în care ar trebui să fiu iscusit
degete fine dar puternice, să arate hotarat și precis direcția
sau măcar un pumnal bine ascuțit
să tai sfoara la primul nod
în care mă înec