mâinile tale în carouri...
pătrate alb negru mă sugrumă atunci când mă strângi de gât
cu privirea nebunului care străbate tabla dintr-o suflare
știind prea bine că indiferent câți pioni mi-au mai rămas
a reușit să-mi ia regina
ai zâmbetul sculptat al calului pe care l-am dărâmat cu ultimul nebun
care mi-a mai rămas
deja văd ce urmează și tu știi prea bine că ai putea să-mi iei regele oricând
în schimb aștepți
și degetele tale binevoitoare se arcuiesc încet peste fiecare piesă în parte
mi-ai luat tura, și încă una, calul, și încă unul...
mai am pionii care îți amenință regina și în mod absurd
o zdrobești cu propriile palme
doar de dragul de a avea o tablă dezgolită în fața ochilor

regele meu și regele tău se privesc sfidător și așteaptă lovitura finală
pentru că e rândul tău
pentru că regele meu nu mai are unde să fugă
și pentru că mai departe de brațele tale nu se mai află nimic

...mâine e ca un joc de șah... mă gândeam
în timp ce-mi aluneca și ultima piesă pe podea
cu o explozie aproape asurzitoare
regele meu s-a rupt în mii de bucățele

data viitoare nu mai jucăm cu piese de sticlă
pentru că mâine e ultimul nostru joc