O pretenție!... Că altfel lumea n-ar mai exista, de nu s-ar spune cum să fie,
ca și cum Creatorul sau Geneza însăși, totul, s-ar organiza dup-un patern;
un alter Dio, auto-atotpretins singular pol, spre-un unic mers?!? O profeție,
de care nu dispune-n fond, nu face parte din natură!... Impostoare, o blasfemie!

Un Univers întreg, cu tot, Pământul de la zero, e într-o trudă-nspre suprem, selecție
din care numai ”Ei” sunt vârful, plus-valoare, gena dominantă punct cu punct?!? Sunt
lecție
de purul adevăr ce nu-l cunoaștem, doar îl declinăm controversați de neștiință
căci ne-am născut noi proprii demoni, iute oportuni în vorbe de progres, fără
conștiință!

E Anticristul ce mereu îl căutăm, nebănuindu-ne confrați ce ni-i alegem în minciuna
ce-adulăm,
căci - incapabili fiind măcar să copiem ”existul”, să lăsăm simțuri, din văzut să
învățăm, să știm să ascultăm-
ne aruncăm printre urale de-adulaci goliți de minți!... Vrem numai interese
în termenul, ce-i cel mai scurt -pân' la sfârșitul nostru, nu al lor- purtaci de fesuri, fese!

Și-avem câteva mii de ani de dincolo de Christ de când tot bâjbâim
în negura unei credințe false -luată de asemenea din haite- pentru a ”ști” cum să
trăim,
dar n-avem nici serenitatea simpl-a coloniei de furnici sau de termite
ca să-mpărțim lume pe muncă și pricepere, pe minți și brațe egale și neistovite.

Ne ducem blestem, singurii orbiți în vorbe ticluite, căci avem cuvânt
-imens păcat ce ni s-a dat pedeapsă, să ne-o facem singuri, merităm mormânt-
în loc, ca Uriașul -ce-i mulțimea- să se scuture, cât de inept ar fi, de paraziții
ce nu-s numai în van; îs pentru ei perverșii... își spunând ”Iramplasabili! Sunt
meniții”!?!

Se năruie Planeta sub obolul scump plătit de-o seminție-n masochism
-dorindu-și cu ardoare răul confortabil decât noul-vechiul realism-
de-n școli producem proști; nu că ar fi! Că se vreau hoți... de lene,
cu gândul arivist!Se prosternând gunoaielor politice din recesive gene!!!

Ce simplu-i doar să naștem totul nou, fără taboo-uri, geniali
cum suntem hărăziți de castul ADN; înlănțuiți tipar, universali,
făr-a fi sclavi la demoni, hoarde care-n crizele prostiei lor se tot repetă!
Să fim toți buni judecători, să recroim, să tundem, să clădim fără vorbaci... planetă!

... Să fie doar speță, o parodie, pasionată ca de-un Monopoly pentru ”afaceri”,
sau doar informator, spionul ros de intrigi, mefistofilul între ”faceri”;
un simplu angajat, nebunul de la Curte, de păcate cocârjat, artritic,
plecat să-i mângâiem cocoașa, așa pentru noroc, de-a nu-l avea... politic!?!

... Război să fie simbol; ca ce-i mai bun să poată triumfa și-n pace,
cu instrumente câștigate-n timp de creaturi supreme, nu rapace,
rămânând știința câștigată-n școli, de la părinți, inteligența, munca... să le-avem
nevoi!
Să rupem para-știința, alchimia, empirismul, fala oarbă și prostia... până-n viața de
apoi!!!

Scârnava ordură milenară, ce se crede eternă, s-o-nfundăm în groapa de gunoi,
fără regret! Doar măști sunt cei ce ni se par confrați! Ne sunt pieirea!... Doar par... noi!
12.07.2011