revino să ne fugărim în holdele de grâu
răsare-soarele-răsare-apune
dragostea pe-obrajii tăi subțiri curgând lapte și miere
revino să te strâng cu brâul cerului pictând
pe fața ta de freamăt și suspine
revino să cântăm din mandoline

și chiar de brâul Maicii Domnului renaște
brâu de Cosânzene
în părul tău cernând fulgi de culoare
revino să te strâng de buze
să-ți suflu-n palme buburuze
a Făt-Frumosului mireasă

revino să ne fugărim în lanul de porumb
să fim din nou copii
cu brâul vântului să te opresc pentru o clipă
c-un sărut să te-nroșesc

și câte ar mai fi de zis Lunii
ce ne privea mirată, mai ții minte?
ne fugăream comete
prin lan de spice și de stele
și mă lăsai să intru-n lumea ta
de basme și fantasme

revino să mă scald în lacrima ta
ce alternează între tristețe și iubire
fără margini

revino să ne depănăm gândurile tremurânde
și să schimbăm regulile timpului
ce nu mai știe să se-oprească
revino să ne fugărim în lanul de lucernă
galbene flori galbene
ursit în palma ta norocul

și iar alerg și iar te prind de rochia-Sfintei-tale-Marii
și iar vii și iar pleci și vii și morți suntem
ca doi copii frânți în miliarde de cuvinte amuțite
și câte ar mai fi de zis, revino să ne bucurăm
de clipa ce ne-mpresoară cu amintiri fuginde
ce tot te uiți la mine tu, oglindă?

am fost și tânăr
nu pot privi în spate

și câte ar mai fi de zis, dar cine să m-asculte…?
și mă opresc, cuvintele-s prea multe