Viața de-apoi sigur există
Prin gând, cuvinte de urmași
Ce fac că EUL îți persistă,
Dar nu participi tu... Îl lași.

De-abia atunci ești... spiritual,
Nepreocupat de existență,
Subiect, obiectiv, total
Sclipitor, tocmai prin absență.

Și nu mai plictisești defel,
Căci doar arar ești, amintire
În scris; ”DECES” în carnețel...
Util la act de moștenire.

Noroc că totul e o roată,
Cât Universul sau Planetă,
În care amintiri se-ngroapă
În același ton vechi, de flașnetă.

Și tot n-ajunge, chiar de știm
Să fim mai respectuoși, mai buni,
Când sigur e că toți murim;
Și genii și săraci, nebuni.

Deci de-i-nainte-i și-napoi,
Căci niciodată nu-i final;
După sfârșit e start și toi...
Ultimul act... e teatral!
14.07.2011