Pe nisipul Mării Negre,
strălucind diamantin,
dormea micuța sirenă
cu buzele din rubin.

Alge verzi în negre plete,
șirag de mărgăritare,
corali roșii o-nveșmântă,
are o față zâmbitoare.

Pe ponton, o siluetă
desprinsă din vise,
privea micuța sirenă
care îl vrăjise.

Un fior trupu-i străbate
ca flulgeru-n noapte,
prevestind o aventură
plină de dulci șoapte.

Vocea ei melodioasă
de sirenă-ndrăgostită
îl atrage-ntr-o poveste
de iubire împlinită.

Își trăiesc sub clar de Lună
clipa de iubire,
Ea dispare-n valuri albe
pentru nemurire.

Întins pe plaja pustie
Soarele-l găsește-n zori,
cu o mică perlă-n palmă,
confirmarea viselor.