De obicei scriu neglijent,
Acum o să încerc să adun.
Rânduri așezate, râul curent,
Să le scriu corect, coerent spun.

Mă adun din activitățile zilnice, invers,
Ce-și lasă palma și mă ating din mers.
Vrei să-ți scriu frumos, atent, sau neglijent
Și trist? Vrei să-ți arăt o parte din suflet, curent?

O parte bună, cred eu. Spun așa, dau din rever,
Răcnesc în valuri, strig ondulat, râd controlat,
Deși sunt cam dezorientat.
Cam prost dispus, deși adun în gând…

Ură, iubire revelată doar celor proscriși,
Ce scriu frumos, nu… sunt aruncați din vis.
Din visul societății, din ritmul prosperității, gris
Și lapte, o noapte fără șoapte. Există doar respinși.

Oameni simpli și triști,
Ei nu se ocupă cu trandafiri
Vii, ci cu ființe moarte, suflete
Și șoapte, moarte și viață, aflate-n carte.

Încerc să scriu frumos așezat, dar viața mea e o lună fără stele, nu-mi văd doar de ale mele.