Ieri am fost prin munți, pe-acasă
Printre amintiri de-argint
Cu surori și frați la masă
Și cu-al mamei scump alint

Am trecut pe lângă-a noastră
Casă tristă fără grai
Nu sta nimeni la fereastră
N-a zis nimeni intră, hai

Porțile legate-nchise
Vechi grilajuri de mormânt
Unde zac atâtea vise
Lângă-un chip atât de sfânt

Dar nici visele, nici chipul
Nu mai sunt pe-acolo, nu-s
Cum se spulberă nisipul
Dus de vânt așa s-au dus

A rămas pustiul rece
Numai el mi-a șuierat
Nu te-opri în loc, nu-mi trece
Pragul, om înstrăinat

Și-am plecat, scânteie-n seară
Neștiut, necunoscut...
Casa noastră, casă-amară,
Pragul nu ți l-am trecut.