Muză adormită, de cuvinte bătută
În cuie, buimacă de ale mele litere,
Frumoasă, mai nebună ca rima, cusută
Cu ață fină, catifea, muza mea. Plină de mistere…

Plină de finețe, plină de suplețe,
Frumoasă ca o filă pictată cu litere argintii.
Feminină, adormită de șoapte,
Pictate de mine, in miez de noapte, ruginii…

Sunt lacrimile ce le așterne în somn,
Pe catifeaua și dantela ce-o împresoară
Ca un corset rozaliu, sâni ca doi bujori, dorm
Purtați de visul frumos clădit de minte, proaspăt vopsit…

Sub candelă, sub mână fină de domniță tristă,
Damă sentimental de sensibilă, volatilă
E lacrima ce-o lasă inima ei purpurie, cretă
Roșie pictată de sânge singur, suflet evaporat de plită…

Plita cuvintelor mele, suflete grele,
Lăsate ușor pe foaie, te iubesc de te îndoaie
Ca o foaie foșnitoare, rimă odioasă, lasă gândurile mele
Să pătrundă în roșul tău pictat cu negru, lalea vioaie.