Te iubesc enorm de mult
Și lumea eu o pătrund,
În jurul tău mă ascund
Ca un ecou fără sfârșit...

Vreau să fim doar amândoi
Numărând fire de ploi
În jos pe o poiană
Căutând coji de banană.

Să fugim în lume noi
Până-n viața de apoi
Să scriem povești în doi
Doar pe maluri și pe văi.

Mi se pierde inspirația
Și glasul meu nu mă ascultă
Aș vrea poate transpirația
Să nu mai fie atât de udă.

Dar iată, nopțile apar
Și între ele eu trăiesc
Cu stelele care dispar
Găsesc motive să iubesc...

Nu mă cuprind două oceane,
Nu mă surprind două furtuni
Privind la viață pe ecrane
Tu viitorul ți-l amâni.

Eu vreau să simt, să mă trezesc
Cu un zâmbet cald de dimineață
Și dacă toate florile pălesc
Știu că tu îmi stai în față...

Eu vreau să ajung sub pieptul tău
Să te pătrund neîncetat
Și mâine de va fi cel mai rău
Să știu că tu nu m-ai uitat.

Eu simt o zi ca alții nouă
Și anotimpuri pe tavan
Inima mea ți-o dau în două
Căci altă bogăție n-am.

Iar astăzi stai la pieptul meu
Și tot ce pot simți ești tu
Îmi vine în gând doar Dumnezeu
Să-l rog să nu mai fie altul...