expiră timpul
- tic-toc -
se termină totul
și nu putem lua nimic cu noi
decât sufletul.
s-au refăcut ierarhiile
iar cei bogați nu mai au cuvânt,
nici putere,
doar durere,
dar n-au nici vină -
li s-a dat o prismă
și doar prin ea au văzut.
cei săraci sunt vinovați
de aceeași prismă,
dar ei nu suferă acum.
mulți spun că au văzut aripi picând din cer
alții că zburau furci și flăcări din pământ
orbii vedeau în schimb
că oamenii mureau lângă,
surzii auzeau
că strigau și sufereau.
nebunii înțelegeau totul,
ca de obicei
și încercau să explice.
mințile mediocre
fugeau după sticlele lor
înjurând că magazinele sunt închise,
iar mințile înalte
căutau în poduri
și în pivnițe
și se stingeau încet
pe dinăuntru
nepăsându-le că au sau nu un suflet.
cei cu zâmbetul pe buze
înțelegeau că în sfârșit
expiră timpul așa cum trebuie.
de fapt cu un darts
din furci înfipte într-o aripă,
se duce dumnezeului totul
și cu o mătură printre cazane
e clar că nu mai e speranță,
dar mulți rezistă tentației
de a se arunca în sfoară
sau de a sări în cuțite
mai mult sau mai puțin potrivite.
și aliniați zâmbesc toți pe rând,
căci expiră timpul în curând.