Știu că dincolo de obsesia singurătății
se află chiar miezul acesta de nucă
pe care îl fărîm tremurînd în retină,
îl mestec prin vene cu o poftă de moarte...
Îmi simt suferința zburînd ca un fluture
prin trupul golit,înghemuit în placenta uriașă
a unei alte priviri,a aceluiași trup
în care aud cum se zbate miezul de nucă.
Știu că dincolo de acest perete se află
chiar viața cu ombilicu-i sîngerînd a soare...