Ce vis lăuntric am mereu scânteie;
Să mă pătrund în pântec de femeie
Prin poarta Edenului, 'n lunecări complice...
Să mă împrăștii-n milioane de alice.

Visez mereu strâmtori de acolade
De gracilis, se desfăcând petale;
Să mă afund în erectil extaz,
Îmbrățișând săruturi pe obraz.

Să simt pătrunderea în carne pân' la suflet,
Îngemănând suflete-n sublim răsuflet,
Lipindu-mă-n broboane-n râs de lacrimi...
Mă revărsând în caldul loc de patimi.

Am gând la strângeri sacadate
În zbaterea de inimi acuplate
'n tunelul de lumină-nspre amor...
Unde, sleit de drag, un pic să mor.

Mă-ncântă pielea fină dintre coapse
Și de-abdomen mi-aș face buzele sinapse;
Să sorb corpul de liră ciupind coarde
De tremur de fior... Iubire-aș arde!

Mă topesc tot de-nlănțuirea desfrânată,
Epuizând feminitatea, nudă toată...
Nebun sunt de dorințe de pătruns
Tot mai adânc, dincolo de orice ajuns.

Am mintea-n amintiri de calde trupuri
Se delăsând ca plasma-n vrute ruturi
Răzbunătoare, pe-un extaz de simțiri fine...
Sunt prizonierul sclav al dragostei... de TINE!
22.08.2011