ai rămas să-mi fii un dor
o lacrimă pe cerul vieții
un gînd rănit mă aduce iar la tine
și greu mă apasă pereții casei noastre

ești o lacrimă ce cade într-un gînd
din amarul ce mi-a fost un vifor
dar zilele trec rînd pe rînd
se sparg trist de geam iar eu te aștept să vii

iarăși este toamnă și cerul e în lacrimi
revino mamă iar la mine!
din cerul cel senin te-aș coborî
și-aș trece eu în neființă

ai rămas să-mi fii un soare
o zi senină în viața mea amară
un zîmbet dulce un semn de biruință
o icoană pentru a mea credință