Și vine-n dimineți, para-dorsal,
o umbră grea de soare înecat,
încât în ceafă simți, ca pe un val
de rozătoare, ultimul păcat

cum îți mănâncă, neînduplecat,
din encefalul gros până la sec,
pre limba grea, a golului uscat
din patul remorcării la edec.

Toți șobolanii anilor te trec
dinspre pereți lipiți de dușumea,
iar filamentul spânzurat în bec
pulsează-n Morse, ca să vină... Ea,

îmblânzitoarea hoardei de lăbuțe,
în pijamaua-i roz, cu pisicuțe…