ezit să o îmbrac
știi cum e golul acela după ce rămâne
creanga de măslin fără frunze
sigur știi
privesc pânza albă atârnată eșarfă
la colțuri de poeme
aștepți să-i cânt în culori cât mai vii
poate mâine
…azi
adulmec legătura firavă dintre unu și cu unu
muntele obosit mai trage șoapta după el

haina-și retrage la marginea pădurii
frunzele deșirate-n culori timide
sau tăcute
un doi este și va fi
- un ritual dus până la punctul
în care se ciocnesc atingerile mereu balsam-
margine de cer amenințat de căderi

pentru prima dată
golul crește un altfel de alb în os
acum
mărimea hainei va fi încăpătoare
și pentru poemele tale