De ce nu pot să aflu
De ce sunt cel ce sunt?
De ce nu pot cunoaște
Tot ce ma înconjoară?
De ce nu pot cunoaște
Pe Cel ce m-a făcut?
De ce timpul și spațiul
Pe toate le omoară?
Cum pot s-arăt mistere,
Fantasme,minunie
Și altor forme prinse-n
A lutului robie?
Cum oare pot s-arăt
Culoarea de azur
Pictată-n orizont
De-al soarelui contur?
Cum oare pot să simt
C-aproape am ajuns
La Cel ce ne privește
De acolo de sus?
Cum să încerc să aflu
Sfarșit făr' de sfarșit,
'Nceput făr' de-nceput
Din care am ieșit?

Numai sporind misterul
Prin vraja poeziei.
Doar ea poa' să ne-arate
A astei lumi magie!
Căci nicicând vei cunoaște
Al firii adevar.
Cel Anonim ne naște
Cu neputința-n zbor.
Iar dacă vrem să credem
Că vom putea purcede
La Lună,Soare, Stele
Făr' a ne putea pierde,
Ne înșelăm amarnic.
Vom fi doar păsărele
Ce-au încercat s-atingă
A soarelui putere.
Putem toate-a cunoaște
Sporind al lor mister,
Cercand din gând a naște
Sclipiri de giuvaier.
Asta poetul face:
Lucrând printre cuvinte,
E cel care trezește
A noastre simțăminte!