cum ploaia despletește cu un gest încetinit
gândul
tremurul
privesc steaua la ore când
strălucirea e dincolo de eu
răsfoind paginile cordului
- tu ești aceea

întrebarea un gând al afirmării
prinde un doi în ramul înflorit
să ningă la picioarele pietrei atingeri
atingeri care aleargă zăpăcite prin câmpul cu maci
oarbe
conduse de tremur
…de azi nu mai privesc în urmă
strigătul pașilor plini de noroi
cerurile brăzdate de lumini căzătoare
…de azi
vocea bunicii e reazăm pentru gânduri
în jur duioșia e densă evanghelia alint
ziua aceasta
este un zbor menit să deschidă ochii stelei care moare
pentru că a găsit strălucirea
seara
pe masa de scris