palmele bunicii miroseau a rugăciune
a vanilie și mușețel
camera se mula perfect pe singurătatea ei
din când în când cobora Dumnezeu din grindă
și lumânarea de ceară pâlpâia blând
stăteau de povești până târziu
când unul din ei adormea
într-o seară singurătatea nu a mai cuprins-o
camera se strâmtase prea mult
și a decis să-i întoarcă vizita
a lăsat lumânarea aprinsă
în palmele mele
și mirosea a moarte peste tot