Ne naștem muritori, așa-i destinul,
Ne bucurăm apoi de ce-i în jur;
Sânt importanți părinții și căminul,
Cei șapte ani de-acasă prind contur

Ne poartă drumul mai apoi la școală
Și învățăm mai mult sau mai puțin;
Cu ajutor sau chiar cu mâna goală
Ne căutăm un loc ca să muncim.

E viața un hăitiș, o junglă poate
Și mulți din noi se pierd se rătăcesc-
Duc unii dor pierdut de libertate,
Dar cei mai mulți menirea și-o găsesc.

Și pe nedrept loviți, se luptă unii
În fața lor stau morile de vânt
Opriți ades de piedica minciunii,
Cu deznădejdea fac un legământ.

E undeva în cer un semn de bine,
Când sus de tot, când mai apropiat
Și-n rugăciunea nopții care vine
Mulți liniștea dorită și-au aflat.

Pe-o margine de pat cu cartea-n mână
O văd pe mama prinsă-n rugăciuni
La anii mulți, puțini o să rămână
Dar toți ne vom întoarce la străbuni…

Acum cănd număr cu tristețe anii
Și pe poteca vieții mă cobor
Putere Doamne dă-mi să-mi iert dușmanii,
În dragoste îmbracă ura lor!