auzeam doar cum ciocneau paharele
și foitul tacâmurilor pe farfurii
seara coboram scările cu pași de nou născuți
să nu eliberăm din lemnul putred scârțâitul șarpe

ajungeam în grădină (uneori uzi)
felinarele erau nespus de puternice
umbrele ni se alungeau pe dependințele din zare
dacă se întâmpla să auzim hârșâit de scaun
încremeneam și ne ascundeam adânc în noi
de le trebuiau zile întregi profesorilor ca să ne găsească