oamenii umblă în singurătăți
mici mici mici
cel mult câte doi
o iau așa pe străzi
manifestează chipuri plictisite și lozinci
dau o viață pentru poezie
iubiți aproape
nu vă lăsați duși
de fantasme trăiți clipa
ocolesc și se depărtează
de părinți
de școală
de idealuri
unii de alții
orașul e searbăd orașul e un ceaun larg în care fierbe tăcerea
lumea o masă rotundă unde o răstorni o tai cu ața o împarți
până vezi că nu mai ai
cui
ruginit din orizontul de oameni se arată ceva soare
mic mic mic

(12 feb. 2013)