Merii-și descărnează iarna de pe sfarghii
și mugurii lor însîngerează stelele
pînă tîrziu, cînd o să ne cadă pe creștete luminate merele
stăm rezemați în crevace, ignorînd stihii

și întîplări cu poeții frumoși avînd pe dinainte
zvîrlim lîngă barcă năvoade din cuvinte
și primenim neînțelesul tot,
cu-a sale aparențe de țară, fost regat și port,
însă un singur crez să se zbată
în năvod lăsatu n-am vrut niciodată;

Mihalcea desfăcu servieta și scoase din ea
ce trimise Șolea azi armânilor din machidonime
epistole de întoarcere unui popor în el însuși mushatu,
purtînd pe gene Armânamea,
ca Moș Ene somnul unui copil cuminte.

Apoi îmi arătă lupoaica și-ntrebă
ce cred despre această cușcă întoarsă pe dos,
să m-ațîțe;

eu sorbind din cafea îl rugai să privească
tot ce mai are ea acum între țîțe.