(poetul lui pește spunea că poezia este tatuajul unei cărți, cartea este emblema unei generații și generația este steagul pe care istoria îl înfige în timp)

poetul lui pește
poartă un parpalac din pânză de sicilia cu inscripții de romancier incurabil
are un stilou unicat din keramit nobil iar cerneala fierbe în el ca spermatozoizii
într-un adolescent, versurile au filigran de fosfor și produc arsuri de gradul patru
rigidității din ochii cititorilor, bea doar metaforă tare de 70 de grade, poemele lui au
întotdeauna ceafa lată și impun respect la toate concursurile
unde sunt trimise

e un fel de hero-gangster ce rătăcește prin cartierele literaturii
cantitatea de lirism pur în poezia respirată e peste limitele legale
și riscă pedeapsa cu neuitarea

poetul lui pește
a murit de mai multe ori dar întotdeauna a înviat a doua zi
cu tablele celor 10 porunci ale creației
în brațe