poetului meu nu i-aș reproșa
dacă nu și-ar tunde barba i-ar crește
plete până în tălpi nici dacă ar fi
înconjurat de trabucuri ori scrum ori
dacă ar uita că mai e nevoie și de
mâncare pe lumea asta și de
iubire corp la corp
nu m-ar supăra să mă înșele cu
cititoarele lui cu ochii de broască
într-o baltă de versuri multe și verzi
cu miros de vegetație crescută artificial
nu i-aș reproșa că petrece
prea multe nopți în brațele muzelor
somnambul pe balustrada ideilor
repede ar cădea în picioare ca un motan care
fornăie mulțumit de propria condiție
a cuvântului

ci

aș vrea să prindem împreună
ora pământului


(23 martie 2013)