Cobor sau cad ?
Globuri de ambră
Plutesc în jur,
Ca o ploaie ce stă
Cuminte, să trec
Iar și iar…

Sau urc ?
Lumea se schimbă,
Dar știu măcar
Unde-i mânerul de jad
Al roșiei uși
Ce duce la tine…

- Încotro ?
Mă întreabă, făcându-mi cu ochiul,
Iepurele alb, cu jobenul pe-o parte
- Am căzut într-o carte,
îi zic
- Nu-i nimic…
Și râde, dansând step cu o carte de joc
ușor rușinată de multele inimi
pictate pe ea, din loc în loc…

- Ești frumoasă, îmi spune încet
o floare a Soarelui cu dinți galbeni,
care nu s-a văzut niciodată-n oglindă
- Tu ești genială, îi zic, Dumnezeu te-a greșit,
nu știam, am văzut replica asta într-un film,
o pictoriță se temea să te placă,
apoi te-a iubit, spunându-și că ești ultima floare
creată cumva, mai mult la-ntâmplare,
cu dinți prea mulți, într-o gură prea mare…
Când a vrut să te șteargă, la privirea spre lume, finală,
Dumnezeu a văzut că, de fapt, te-a făcut genială…
Știai ?
-Nu, doar simțeam o căldură, un foc pe petale,
când Soarele meu se trezea pentru mine
din patu-i de smoală…

- Și acum ? îl întreb pe Iepurele alb, abia oprit din dans
- Acum, ce ?
- Unde-i ieșirea ?
- Ascultă, ce n-am să-nțeleg niciodată e de ce nu dansezi,
mai bine…Unde să pleci ? În lumea de sus, cu vise puține ?
Rămâi aici…
- Așa zici ?
Până când ?
- Ce-ntrebare aiurea…
Până când o să-ți cânte Glasul în gând…