În nopțile ce au apus,
eu am visat acel răspuns,
la pașii grei din viața mea,
ce-s calzi, ce-s reci, adesea seci.
Prima visare ce am avut,
pe buze mi-ai dat un sărut,
și mă jucam cu –n băiețel,
tu ne priveai zâmbind la el,
și fericiți în vis eram ,
că ne iubeam...
Dar noaptea încet ea a apus,
visul dorit iar ne-a distrus,
și l-am lasat să plece încet,
în viața de apoi...
O altă noapte , un nou vis,
eu mă rugam la compromis,
copacii în seară ne zâmbeau,
forțată, ea mă ignora,
și mă rugam plângând apoi,
să nu renunțe la noi doi,
fără a știi cine era,
iubita mea...
Cum a început s-a terminat ,
în noapte ea s-a afundat
și totul a încetat...
M-a urmărit ani buni apoi,
visul serii calde de mai,
și zile întregi m-am întrebat,
iubita mea de renunța , cine era?
Acuma știu că l-am trăit,
era prințesa ce-mi zâmbea,
în viața mea și în visul ce s-a stins.
Am mai avut apoi un vis...
nu ți l-am zis, că nu-i permis,
eram noi doi târziu în timp,
ne-am regăsit și ne-am iubit,
ca niciodată până atunci...
Doamne ce fericiți...
Dar totul s-a distrus prea brusc,
căci viața noua ne-a apus,
și nevoit am fost in vis,
să plec... în viața de apoi...
Acum pe Domnul îl întreb,
de soarta mi s-a arătat în vis,
ce-ar trebui să fac când știu,
că fericiți vom fi în timp,
dar doar pentru-n moment...