uneori îmi vine să plec din mine
să-mi spun porcule tîmpitule piromanule
nu ai altceva de făcut decît să trăiești cu alții
dar fă-o în așa fel încît și alții să aibă parte de viață

uneori îmi vine să fur funia lu nea petrică
să mă agăț de lustră
că altceva nu am stabil în camera mea
să mă rog la sfintul anton
apoi să dau ortul popii
generos
ca o maree

și să mă trezesc a doua zi
în iad
sau în rai
după cum mi-a fost inima
să mă întreb dacă am fost bun sau rău

uneori îmi vine s-arunc în aer tot pămîntul ăsta
pentru că simt
pentru că sîngele curge în vene mai repede decît înflorește liliacul
pentru că soarele e plătit din banii noștri
ai bugetarilor
să urce acolo pe cer
să nu facă nimic
decît să se rostogolească de azi pînă seara
iar singura lui obligație
e să țină minte pin-ul la card

uneori îmi vine să plec din mine
ca un student care s-a săturat de salam și băut
îmi spun că mă așteaptă lucruri mărețe
că încă mai simt

dar ca un făcut
mă iau îm brațe mă strîng de parcă aș fi un rest
pe care o vînzătoare a uitat să-l mai dea
îmi spun că totul e bine și că dumnezeu plînge
iar din lacrima lui
mai am încă o zi